Acordul SWIFT, subiect al controverselor în Parlamentul European

09.02.2010
Acordul SWIFT, subiect al controverselor în Parlamentul European'
Acordul SWIFT, subiect al controverselor în Parlamentul European

Ce este acordul SWIFT?

 
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, Trezoreria Statelor Unite ale Americii a dezvoltat Programul de urmărire a Finanţărilor în Scopuri Teroriste (TFTP), în cadrul căruia solicita Societăţii pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale (SWIFT) să transfere date bancare în mare parte aparţinând cetăţenilor europeni

În 2006, presa europeană şi americană au dezvăluit existenţa TFTP, creând controverse importante în cadrul Uniunii Europene. Drept consecinţă, Consiliul şi Comisia Europeană, dar şi administraţia SUA au negociat un set de angajamente unilaterale faţă de UE sub formă de declaraţii. Acestea limitează în mod expres prelucrarea de către Departamentul de Trezorerie a datelor cu caracter personal provenite din UE accesate în temeiul TFTP.

Comisia Europeană l-a desemnat pe judecătorul Jean-Louis Bruguiere, în calitate de înalt responsabil european, să verifice dacă TFTP este aplicat conform angajamentelor luate de partea americană. Un prim raport a fost realizat în decembrie 2008 şi al doilea la sfârşitul lunii ianuarie 2010.

În octombrie 2007, SWIFT a anunţat o schimbare a structurii sale, prin care datele tranzacţiilor din zona europeană vor fi mutate din baza de date din Statele Unite la cea din Olanda. Consecinţa asupra TFTP este că o mare parte a datelor care au fost transferate către SUA nu vor mai fi accesibile. Prin urmare, Consiliul (după o cerere din partea SUA), a decis să negocieze un acord interimar internaţional ca să permită în continuare transferul de date SWIFT către Departamentul de Securitate al Statelor Unite.

La 30 noiembrie 2009, Consiliul a semnat un acord interimar SUA-EU cu scopul procesării şi transferului de date bancare în interesul TFTP, aplicabil provizoriu din 1 februarie 2010 şi expirând la 31 octombrie 2010. Drept răspuns, Parlamentul European a adoptat în septembrie 2009 o rezoluţie care subliniază un număr de cerinţe pe care Acordul trebuie să le îndeplinească:

 a) Datele să fie transferate şi procesate numai cu scopul de a lupta contra terorismului şi să privească persoanele sau organizaţiile teroriste conform legilor UE;

 b) Procesarea datelor privind transferurile, păstrarea şi folosirea lor să nu fie disproporţională obiectivului pentru care acele date au fost accesate;

 c) Cererile de transfer să fie bazate pe cazuri specifice, limitate în timp şi în baza unor autorizaţii judiciare, iar orice procesare ulterioară să fie limitată la date ce demonstrează o legătură clară cu persoane sau organizaţii investigate de SUA. Datele care nu demonstrează acest fel de legătură vor fi şterse;

 d) Cetăţenilor şi persoanelor juridice din UE să le fie date aceleaşi drepturi de a se apăra şi aceleaşi garanţii de procedură şi de acces la justiţie ca în statele europene, iar legalitatea şi proporţionalitatea cererilor de transfer să fie supuse unei revizuiri juridice în SUA;

 e) Datele transferate să fie supuse aceloraşi mecanisme juridice de protejare care ar fi aplicate datelor stocate în interiorul UE, incluzând daunele în cazul procesării ilegale a datelor personale;

 f) Acordul să interzică orice utilizare a datelor SWIFT de către autorităţile americane pentru alte scopuri decât cele legate de combaterea terorismului. Transferul acestor date către alte părţi terţe în afară de autorităţile publice autorizate în lupta contra terorismului să fie de asemenea interzis;

 g) Aderarea la un mecanism strict de reciprocitate prin obligarea autorităţilor competente din SUA să transfere datele financiare relevante către autorităţile competente europene, la cerere;

 h) Acordul să fie stabilit expres pentru o perioada interimară, prin includerea unei clauze de maxim 12 luni, şi nu poate să aducă prejudiciu procedurilor prevăzute în cadrul Tratatului de la Lisabona;

 i) Acordul interimar să prevadă anunţarea autorităţilor americane imediat după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru ca un posibil nou acord să poată fie negociat într-un cadru legal nou ce implică pe deplin Parlamentul European şi parlamentele naţionale;

 

Condiţii pentru aprobarea acordului SWIFT de către Parlamentul European


În timp ce acordul interimar a fost semnat la 30 noiembrie 2009, deputaţilor europeni le-a revenit traducerea formală a acordului în toate limbile oficiale numai la data de 25 ianuarie 2010, cu 6 zile înainte ca acesta să intre în vigoare. Comisia pentru Libertăţi Civile (LIBE) a propus un raportor, europarlamentarul german Jeanine Hennis-Plasschaert, pentru a formula recomandarea ce urmează să fie votată în Parlamentul European.

 În această recomandare, raportorul ALDE a încercat să găsească cea mai bună formulă pentru a se asigura de faptul că Parlamentul European va rămâne unit cu ocazia primului său "aviz conform" conform Tratatului de la Lisabona. Raportorul german a solicitat suspendarea acordul SWIFT, poziţia bazându-se pe două considerente separate:

 

Considerentul procedural:

Acordul interimar a fost stabilit la 30 noiembrie, dar Parlamentul European a primit înştiinţarea oficială la data de 25 ianuarie. De asemenea, Consiliul a decis, la cererea SUA, să restrângă accesul la anexele acordului, în ciuda cerinţelor art. 218, paragraf 10 al TFEU, în care PE trebuie informat complet şi imediat.

 În termeni practici, deputaţii ar avea nevoie de permisia specială a Secretariatului General al Consiliului şi să se deplaseze efectiv în clădirea Consiliului pentru a citi anexele. Raportorul a cerut ca preşedintele LIBE să adreseze o scrisoare Consiliului în care să se sublinieze că acest fapt este contrar prevederilor Tratatului şi că stabileşte un precedent negativ pentru viitoarele relaţii dintre Parlament şi Consiliu.

  

Considerentul de conţinut

În evaluarea Acordului din punctul de vedere al principiilor necesităţii, proporţionalităţii şi a certitudinii legale, dar şi al celor nouă condiţii stabilite de rezoluţia PE din septembrie, documentul nu îndeplineşte nici una dintre condiţii.

 Necesitatea: Datele cerute de SUA sunt deja disponibile prin diverse acorduri existente între SUA şi UE, de exemplu prin Acordul de asistenţă legală reciprocă, care prevede schimbul de date la cerere şi prin Directiva 2005/60/EC referitoare la finanţarea teroristă. Plusul de permisivitate adus prin acordul SWIFT trebuie, prin urmare, văzut şi din această perspectivă, a faptului că există deja prevederi legislative pe această temă.

 Proporţionalitatea: În timp ce Acordul prevede, în principiu, ca cererile să fie cât mai specifice cu putinţă, în realitate toate datele vor transferate en-gros, deoarece sistemul SWIFT funcţionează cu date care nu permit filtrare specifica.

 Protecţia datelor: Raportorul a cerut o opinie formală din partea Serviciului Legal al PE asupra aspectelor ce ţin de protejarea datelor personale. Astfel, concluzia este că toate datele transferate către SUA vor fi reţinute pe perioade lungi de timp (datele neextrase vor fi păstrate pe o durată de 5 ani, iar datele extrase pe o durată de 75 de ani).

 Siguranţa: În absenţa unui program European TFTP, articolul 7 al Acordului prevede ca Departamentul de Trezorerie al SUA să pună la dispoziţia autorităţilor competente ale statelor UE informaţiile obţinute.

  

Concluzie


Raportorul liberal Jeanine Hennis-Plasschaert a recomandat ca Parlamentul European să suspende avizul conform, o poziţie pe care Grupul ALDE o va sprijini în votul din plenara de la Strasbourg. Totuşi, raportorul se aşteaptă ca şi Comisia, şi Consiliul să avanseze o strategie a Uniunii Europene pe contra-terorism care să găsească un echilibru între siguranţa cetăţenilor şi protejarea datelor personale. Raportorul a transmis, de asemenea, Comisiei Europene să ia în considerare recomandările făcute, cu scopul deschiderii imediate de noi negocieri şi pentru protecţia datelor personale în contextul schimbului legal de informaţii. În acelaşi timp, i se cere Consiliului să îşi exprime opinia cu privire la directivele negociate pe care le va adopta în viitor, după aceste recomandări.

 Jeanine Hennis-Plasschaert (Raportor ALDE): "Trebuie să fie clar faptul că prin refuzarea acestui Acord, siguranţa cetăţenilor Europeni nu este compromisă în nici un fel, deoarece există alte instrumente legale valabile pentru schimburi de date în scopuri anti-teroriste".


Spune-ți părerea, pentru ca ea să se audă la Bruxelles și Strasbourg.


Cod Anti-spam: